Acum mai bine de 100 de ani s-a observat ca ingestia a doua mese consecutive care contin carbohidrati imbunatateste toleranta la glucoza la pacientii sanatosi (fenomenul s-a numit efectul „Staub-Traugott”). Toleranta buna la glucoza inseamna o cantitate normala de insulina care se va secreta de catre pancreas ca raspuns la cresterea glicemiei in sange. Insulina fiind unul dintre hormonii care ne ingrasa, este de dorit sa avem o sensibilitate buna la insulina, pentru ca hiperinsulinismul se asociaza cu cresterea in greutate.

In 1970, doi cerecetatori, Metz si Friedenberg au confirmat acest lucru atat la pacienti cu toleranta normala la glucoza cat si la cei cu toleranta alterata. De-a lungul timpului au fost mai multe studii care din nou au confirmat acest lucru in cele mai diverse situatii – si la pacientii cu diabet si fara diabet, si la administrarea orala a glucozei si intravenoasa.

In octombrie 2015, un studiu publicat in Diabetes Care de catre Jakubowicz demonstreaza ca si reversul este adevarat. Adica omiterea micului dejun la pacientii cu diabet are ca rezultat cresterea mai accentuata a hiperglicemiei postprandiale dupa pranz si dupa cina. Autorii desemneaza fenomenul ca „second-meal effect” (efectul celei de-a doua mese). Alaturi de glicemie, se inregistreaza cresterea acizilor grasi, glucagonului si scaderea GLP-1 (unul din hormonii care intervin in satietate). Cu alte cuvinte, iata explicatia pentru care tindem sa ne ingrasam mai eficient daca sarim peste micul dejun. Organismul secreta mai multa insulina ca raspuns la cele doua mese (pranz si cina), iar acest lucru, impreuna cu o sensibilitate mai scazuta (intrinseca) a insulinei in a doua parte a zilei vor favoriza adipogeneza (cresterea in volum a adipocitelor).

Toate aceste cerecetari inclina balanta in favoarea unei mese la inceputul zilei (nu trebuie sa-i spui „mic dejun”, poate fi una sau doua gustari), care va avea rolul de a controla ce se intampla mai departe in zi din punct de vedere alimentar dar si metabolic.

Impulsurile alimentare sunt dictate de o anumita constelatie hormonala si nu sunt supuse vointei sau ambitiei. Acest echilibru hormonal are un reglaj foarte fin si radacini adanci in toate aspectele vietii (servici, familie, scoala, viata sociala, exercitiu fizic, etc). Este important sa ne intelegem propriile impulsuri alimentare, este primul pas spre rezolvarea lor.

Dr. Mădălina Indrie

Medic specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice

Specialist in Obezitate

Programari: 0725946789