Articolul trecut vorbeam despre strategii de a ne regla emoțiile negative atunci când ne e poftă să mâncăm în exces. Una dintre tehnicile foarte valoroase de a ne liniști este să schimbăm semnificația și interpretarea, adesea nerealist de negativă, pe care o acordăm situațiilor de jur. Bineînțeles, după ce ne-am identificat și gândurile sau interpretările pe care noi, psihologii, le numim iraționale. Altă tehnică este să schimbăm ceea ce facem, deoarece și acțiunile noastre influențează felul în care ne simțim.

Spre exemplu, putem acționa în opoziție față de cum ne simțim: atunci când ne e frică, pentru a ne depăși teama trebuie să abordăm situația care ne sperie, nu să fugim de ea; atunci când suntem deprimați, trebuie să fim activi pentru a ne depăși deprimarea, când suntem foarte furioși, să luăm o pauză pentru a ne calma. Această strategie comportamentală nu înseamnă că acoperim emoția sau o mascăm, ci că nu ne lăsăm copleșiți de ea, cu totul invadați de emoție. E important de reținut că acțiunea opusă nu ne va oferi o schimbare emoțională imediată, ba mai mult, intensitatea emoției poate să crească pe termen scurt. Însă pe termen lung, după exerciții repetate, e o ocazie de a de combate convingerile negative și a ne demonstra că suntem capabili să depășim situația fobogenă. Repetiția e cheia în această situație, deoarece creierul are nevoie de timp pentru a procesa noua informație.

Un alt mod de a schimba felul în care ne simțim e să facem diferența între emoțiile justificate și cele nejustificate. Asta nu înseamnă că nu ne recunoaștem emoțiile ca fiind reacții valide, legitime la mediu, ținând cont de istoricul nostru, însă nu orice emoție este justificată. Spre exemplu, e justificat să simt panică în cazul unui cutremur, pentru că îmi pune în pericol viața,  pericolul e vizibil prezent, iar șansele de a muri sunt foarte mari. Însă nu mai este justificat să simt aceeași panică dacă sunt într-un lift deoarece probabilitatea de a muri este mult mai mică. Din nou, acest lucru nu înseamnă că emoția e greșită sau de neînțeles, ci mai degrabă ”irațională”, iar acest lucru ne ajută să privim cu mai multă detașare starea noastră.

Emoțiile pot fi justificate… sau nejustificate.

E justificat să simțim vinovăție sau rușine atunci când ne-am încălcat valorile. Dacă am trădat pe cineva și una din valorile mele e loialitatea sau onestitatea, atunci soluția în schimbarea emoției este recunoașterea faptului că acțiunile n-au fost congruente cu valorile mele, acceptarea consecințelor și încercarea de a le remedia, alături de iertarea pe care mi-o ofer mie însămi. Mulți oameni confundă acceptarea consecințelor acțiunilor personale cu judecarea propriei persoane ca fiind rea, însă e o realitate inevitabilă că toată lumea face greșeli și lucruri pe care uneori și-ar fi dorit să nu le facă. A ne recunoaște greșeala poate fi foarte eliberator dacă o facem fără a ne judeca.

Pe de altă parte, când comportamentul meu nu violează valorile mele principale, cel mai probabil acele emoții de vinovăție sau rușine sunt bazate pe frică – când spun ”nu” unei cereri, mi-e teamă că voi fi respinsă sau dezaprobată, drept pentru care simt vinovăție. În acest caz, în loc să încerc să repar situația, acțiunea opusă de a reduce vinovăția este fix să mă angajez în ceea ce mi-o produce (ex. să spun ”nu” fără a-mi cere scuze în mod excesiv).

Când simt tristețe sau deprimare, tendința naturală a oamenilor este să se retragă, să evite orice activitate și să fie inactivi. Totuși, tratamentele eficiente în acest caz, vizează în primul rând activarea comportamentală, presupun ca oamenii să facă exact opusul, adică să se ridice din pat, să iasă,  sa facă activități care le produce un sentiment de încredere și competență. Capcana în care mulți pică este dorința de a fi mai fericiți și motivați înainte de a face o schimbare în comportament, însă această strategie nu face decât să îi atragă mai tare în mrejele depresiei, pentru că starea devine tot mai puternică din lipsa de activitate.

E de amintit faptul că acțiunea opusă emoției din prezent nu va face persoanele să se simtă mai bine imediat, ba dimpotrivă, ar putea înteți stările de moment. Asta pentru că e nevoie de timp ca mesajele noi și diferite transmise creierului să se transpună în schimbări la nivelul emoțiilor.

Când simțim furie, tendința naturală este să-i atacăm pe ceilalți sau să-i rănim. Atunci când suntem predispuși să reacționăm distructiv și furia e foarte intensă, pentru a o putea reduce este nevoie să ne luăm o pauză (renumitul time-out), în care să reflectăm la cele întâmplate și să ne punem sub semnul întrebării gândurile negative care ne-au generat emoția. Dacă vrem să fim eficienți în rezolvarea problemelor, nu ne ajută să reacționăm impulsiv, iar o pauză de la conflict nu înseamnă că abandonăm discuția sau ne declarăm resemnați, ci că ne acordăm un timp ca să ne liniștim și să gândim mai limpede, pentru a transmite mai eficient mesajul nostru.

–-

Psiholog Daniela Dociu
Synobis Medical
Programari: 0725946789