Microbiota intestinală reprezintă ansamblul microorganismelor – bacterii, virusuri, fungi și alte organisme microscopice – care trăiesc în tractul digestiv. Acest ecosistem complex influențează digestia, metabolismul, imunitatea, inflamația sistemică și integritatea barierei intestinale.
În ultimii ani, tot mai multe cercetări au arătat că microbiota intestinală nu este importantă doar pentru bolile digestive, ci și pentru afecțiuni autoimune, metabolice și endocrine. Una dintre cele mai relevante legături este cea dintre intestin și glanda tiroidă, cunoscută în literatura de specialitate drept axa intestin–tiroidă.
Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism autoimun. Boala se caracterizează prin inflamație cronică a tiroidei și prin producerea de autoanticorpi împotriva unor structuri tiroidiene, în special anti-TPO și anti-tiroglobulină. În mod clasic, Hashimoto este privită ca o boală autoimună determinată de interacțiunea dintre predispoziție genetică, factori de mediu, status hormonal, aport de iod, stres oxidativ și dereglări imune.
Datele recente sugerează, însă, că și microbiota intestinală poate juca un rol important în apariția, întreținerea și progresia acestei boli. La pacienții cu Hashimoto se observă frecvent o disbioză intestinală, adică o modificare a compoziției și funcției microbiotei. Această disbioză poate afecta permeabilitatea intestinală, producția de metaboliți antiinflamatori, echilibrul celulelor imune și chiar toleranța imunologică față de antigenele tiroidiene.
Practic, în Hashimoto, intestinul nu mai trebuie privit doar ca un organ digestiv, ci ca un important regulator al imunității. Atunci când ecosistemul intestinal se dezechilibrează, acesta poate contribui la inflamație sistemică și poate amplifica răspunsul autoimun îndreptat împotriva tiroidei.
Istoric și context
Legătura dintre microbiotă și bolile autoimune a devenit tot mai clară în ultimele decenii. Inițial, cercetările s-au concentrat pe boli precum boala inflamatorie intestinală, diabetul de tip 1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă. Ulterior, atenția s-a extins și către bolile tiroidiene autoimune.
În cazul tiroiditei Hashimoto, studiile clinice au început să identifice diferențe semnificative între microbiota pacienților și cea a persoanelor sănătoase. Aceste diferențe nu se limitează doar la prezența sau absența anumitor bacterii, ci includ modificări mai ample: scăderea bacteriilor benefice, creșterea bacteriilor oportuniste, alterarea producției de acizi grași cu lanț scurt, creșterea permeabilității intestinale și modificarea răspunsului imun.
Astfel, s-a conturat conceptul de axă intestin–tiroidă, prin care bacteriile intestinale pot influența funcția tiroidiană, metabolismul hormonilor tiroidieni și autoimunitatea.
Figura 1, Knezevic et al. (2020). PMID: 32545596
Disbioza intestinală în Hashimoto
Una dintre cele mai importante observații din studiile pe pacienți cu Hashimoto este prezența unei disbioze intestinale. Aceasta presupune o modificare a echilibrului normal dintre bacteriile benefice și cele cu potențial proinflamator.
În mod normal, o microbiotă sănătoasă este diversă, stabilă și capabilă să producă metaboliți benefici precum acizii grași cu lanț scurt. În Hashimoto, această diversitate poate fi redusă sau dezechilibrată. Unele studii au raportat o scădere a bogăției bacteriene și a indicilor de diversitate, mai ales la pacienții cu hipotiroidism manifest. Alte studii au raportat rezultate mai mixte, uneori cu o creștere a anumitor indici de bogăție bacteriană, posibil din cauza tranzitului intestinal încetinit în hipotiroidism.
Această aparentă contradicție nu schimbă concluzia generală: microbiota pacienților cu Hashimoto diferă de cea a persoanelor sănătoase. Nu este vorba doar despre „mai multe” sau „mai puține” bacterii, ci despre o modificare a structurii întregului ecosistem intestinal.
Pe măsură ce boala avansează sau se asociază cu hipotiroidism, microbiota pare să se îndepărteze tot mai mult de profilul observat la persoanele sănătoase. Acest lucru sugerează că statusul tiroidian, motilitatea intestinală, imunitatea și microbiota se influențează reciproc.
Scăderea bacteriilor benefice
Una dintre cele mai importante modificări observate în Hashimoto este reducerea unor bacterii considerate benefice pentru sănătatea intestinală și imunologică.
Printre cele mai frecvent afectate genuri bacteriene se numără Bifidobacterium și Lactobacillus – însă, desigur, nu toate persoanele cu tiroidita Hashimoto sunt afectate în mod identic, de aceea este recomandată testarea microbiotei intestinale.
Aceste bacterii sunt importante deoarece susțin integritatea barierei intestinale, participă la reglarea imunității locale și contribuie la producerea unor metaboliți cu efect antiinflamator. Ele sunt implicate și în menținerea echilibrului dintre răspunsurile imune tolerogene și cele inflamatorii.
Scăderea speciilor Bifidobacterium, în mod special, poate avea consecințe importante. Acest gen bacterian este asociat cu protecția mucoasei intestinale, modularea inflamației și susținerea unei bariere intestinale funcționale. O reducere a acestor bacterii poate favoriza creșterea permeabilității intestinale și poate contribui la stimularea cronică a sistemului imun.
Speciile Lactobacillus au, de asemenea, roluri relevante în echilibrul imun. Deși în general este considerat benefic, relația sa cu autoimunitatea este complexă. Unele studii arată scăderea Lactobacillus în bolile tiroidiene autoimune, în timp ce alte observații sugerează că nivelurile sale pot varia în funcție de statusul hormonal sau de tratamentul cu levotiroxină.
În ansamblu, reducerea acestor bacterii benefice poate duce la un mediu intestinal mai vulnerabil, mai inflamat și mai puțin capabil să mențină toleranța imunologică.
Creșterea bacteriilor oportuniste și proinflamatorii
Bacteriile producătoare de butirat
Una dintre cele mai importante modificări funcționale ale microbiotei în Hashimoto este afectarea bacteriilor producătoare de acizi grași cu lanț scurt, în special butirat.
Butiratul este produs prin fermentarea fibrelor alimentare de către anumite bacterii intestinale. Acesta are un rol esențial în sănătatea colonului și a sistemului imun. Este sursă de energie pentru colonocite, întărește joncțiunile strânse dintre celulele intestinale, reduce permeabilitatea intestinală și promovează dezvoltarea celulelor T reglatoare.
Printre bacteriile implicate în producția de butirat se numără membri ai familiilor Ruminococcaceae și Lachnospiraceae, precum și genuri/specii ca Faecalibacterium prausnitzii, Roseburia și Blautia.
În Hashimoto, unele studii au raportat scăderea Faecalibacterium prausnitzii, una dintre cele mai importante bacterii antiinflamatorii ale intestinului. Aceasta este cunoscută pentru capacitatea sa de a produce butirat și pentru efectele sale protectoare asupra mucoasei intestinale.
Cu toate astea, și aici rezultatele pot fi nuanțate. În unele cazuri avansate de hipotiroidism, anumite bacterii producătoare de butirat pot apărea crescute, posibil ca răspuns compensator. Important este însă că, din punct de vedere funcțional, studiile metabolomice indică o scădere a nivelului de butirat fecal la pacienții cu Hashimoto.
Așadar, nu contează doar ce bacterii sunt prezente, ci și ce produc acestea. În Hashimoto, microbiota pare să producă mai puțini metaboliți antiinflamatori esențiali.
Metaboliți microbieni emergenți în Hashimoto
Cercetările recente arată că, în tiroidita Hashimoto, nu contează doar ce bacterii sunt prezente în intestin, ci și ce metaboliți produc acestea. Pe lângă butirat, care este deja mai bine studiat, apar tot mai multe date despre metaboliți microbieni emergenți, implicați în reglarea inflamației, a barierei intestinale și a răspunsului imun. Acești compuși pot ajuta la explicarea modului în care disbioza intestinală contribuie la pierderea toleranței imune și la întreținerea autoimunității tiroidiene.
Trei dintre cei mai interesanți metaboliți aflați în atenția cercetărilor recente (mai sunt și alții) sunt:
- Hidrogenul sulfurat, H₂S – produs în cantități mici de anumite bacterii intestinale. În modele experimentale, microbiota provenită de la pacienți cu Hashimoto a fost asociată cu o capacitate mai redusă de producție a H₂S și cu agravarea inflamației tiroidiene. La nivel fiziologic, H₂S pare să aibă efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare, inclusiv asupra răspunsurilor Th1/Th17.
- Acidul valeric – un acid gras cu lanț scurt, mai puțin discutat decât butiratul, dar aflat tot mai mult în atenție. În modele de Hashimoto induse de aport crescut de iod, acidul valeric a fost raportat ca fiind scăzut, sugerând o reducere mai amplă a metaboliților microbieni cu rol protector asupra mucoasei intestinale și imunității.
- Acidul metilcitric – un metabolit identificat în studii metabolomice recente ca posibil marker al dezechilibrelor microbiotei. Nivelurile sale crescute la pacienții cu Hashimoto au fost interpretate ca un semnal indirect al modificărilor metabolice bacteriene, inclusiv ale metabolismului asociat biotinei. Totuși, această asociere este încă preliminară și necesită validare în studii mai mari.
- Căile de degradare ale L-tirozinei – reprezintă o observație nouă, detectată în analize funcționale recente ale microbiotei intestinale. L-tirozina este un aminoacid relevant pentru biologia tiroidei, fiind precursor în sinteza hormonilor tiroidieni. Modificarea căilor microbiene de degradare a L-tirozinei sugerează că disbioza ar putea influența nu doar inflamația intestinală, ci și metabolismul unor compuși legați indirect de funcția tiroidiană. În prezent, aceste date sunt încă exploratorii și necesită confirmare prin studii metabolomice țintite.
Mimetism molecular: când sistemul imun se poate „deruta”
Un mecanism discutat în literatura despre tiroidita Hashimoto este mimetismul molecular. Acesta presupune că anumite componente bacteriene pot semăna structural cu antigene tiroidiene, precum tiroid-peroxidaza (TPO) și tiroglobulina (Tg). În studii de laborator, componente ale unor specii de Bifidobacterium și Lactobacillus (de exemplu Bifidobacterium bifidum 791, Bifidobacterium adolescentis 94 BIM, Bifidobacterium longum B379M și Lactobacillus plantarum B-01) au fost capabile să se lege de anticorpi anti-TPO și anti-Tg, sugerând o posibilă reacție încrucișată între antigene microbiene și antigene tiroidiene.
Este important de subliniat că această observație nu înseamnă că Bifidobacterium sau Lactobacillus sunt bacterii dăunătoare. Acestea sunt bacterii comensale, prezente în mod natural în microbiota umană și, în multe contexte, au efecte benefice asupra intestinului și sistemului imun. Problema nu pare să fie existența acestor bacterii în sine, ci modul în care un sistem imun dereglat le interpretează. Într-un context de predispoziție genetică, inflamație, permeabilitate intestinală crescută sau pierdere a toleranței imune, sistemul imun poate deveni „confuz” și poate reacționa exagerat la structuri care, în mod normal, ar trebui tolerate.
Perspective terapeutice: nutriție personalizată bazată pe microbiota intestinală
Având în vedere rolul microbiotei în tiroidita Hashimoto, o direcție importantă de medicină preventivă și funcțională este evaluarea și modularea microbiotei intestinale.
Aceasta nu înlocuiește sub nicio formă tratamentul endocrinologic, monitorizarea TSH, FT4, FT3 sau tratamentul cu levotiroxină atunci când este necesar. Însă poate reprezenta o abordare complementară utilă, mai ales la pacienții care prezintă simptome digestive, inflamație persistentă, dezechilibre metabolice sau suspiciune de disbioză.
O strategie personalizată poate include evaluarea microbiomului intestinal, analiza markerilor de inflamație, identificarea bacteriilor deficitare sau crescute excesiv și construirea unui plan nutrițional adaptat.
La Synobis, oferim nutriție de precizie, adaptată pe baza testelor de microbiom intestinal, incluzând:
- Evaluarea microbiomului. Prin teste avansate folosind metagenomica shotgun, evaluăm compoziția microbiomului intestinal al fiecărui pacient pentru a identifica dezechilibrele specifice.
- Planuri nutriționale personalizate. Pe baza rezultatelor testelor, creăm planuri alimentare personalizate care includ alimente și suplimente prebiotice și probiotice, menite să reducă inflamația și să restabilească echilibrul microbiotei intestinale.
Dacă te confrunți cu tiroidită Hashimoto și ai simptome digestive, inflamație persistentă, ceață mintală (brain fog), oboseală cronică sau vrei să înțelegi mai bine ce rol poate avea microbiota ta intestinală în evoluția bolii, te invităm să încerci pachetul nostru de microbiom intestinal.
De asemenea, pentru a vedea cele mai frecvent adresate întrebări legate de testul de microbiom intestinal, accesează secțiunea FAQ.
